MUZEUL JUDETEAN TELEORMAN
MUZEUL JUDETEAN TELEORMAN
Fibula porumbel
Fibula porumbel a fost descoperită în anul 1980 pe teritoriul localităţii Dulceanca (judeţul Teleorman) şi se află în colecţia de arheologie a Muzeului Judeţean Teleorman

Fibula porumbel a fost descoperită în anul 1980 pe teritoriul localităţii Dulceanca (judeţul Teleorman) şi se află în colecţia de arheologie a Muzeului Judeţean Teleorman.

Ca loc de descoperire se precizează zona din spatele unei clădiri a fostului C.A.P.. La o distanţă destul de mică se găseşte situl arheologic datat în sec. III d. Chr., cercetat de către arheologul Suzana Dolinescu-Ferche între anii 1963-1966.

Fibula este de bronz şi are o lungime de 3,8 cm, înălţimea de 1,4 cm şi o greutate de 7 g. Este într-o stare destul de bună de conservare, fiind acoperită de o patină verzuie. Acul lipseşte fiind probabil rupt din vechime. Arcul este modelat în formă de pasăre, posibil un porumbel. Pasărea este redată destul de realist, corpul fiind alungit, triunghiular în secţiunea transversală, gîtul este scurt, arcuit, capul mic iar ciocul de mici dimensiuni este îndreptat în jos. Coada este scurtă şi lată, orientată oblic în sus. Aripile sunt strânse pe lângă corp iar penele aripilor sunt redate prin două grupuri a câte 7 incizii oblice. Port-arcul este articulat de picior printr-un nit.

Acest tip de fibulă este cunoscut în literatura de specialitate sub numele de fibule porumbel – Taubenförmige Fibeln. Au dimensiuni reduse rar depăşind 4 cm.

Sunt încadrate de unii cercetători într-o grupă mai mare, aceea a fibulelor cu reprezentări animale sau în grupa fibulelor zoomorfe. Potrivit cercetătorului M. Feugčre fibulele în formă de pasăre din care face parte şi cea de la Dulceanca evoluează pe o perioadă destul de îndelungată, din al doilea sfert al sec. I şi până la mijlocul sau sfârşitul sec. III d. Chr..

Pentru descoperirea de la Dulceanca s-a considerat că, posibil, a fost adusă din castrul de la Roşiorii de Vede, situat pe Valea Urluiului. Acesta se afla la cca 12 km distanţă şi făcea parte din sistemul de fortificaţii ce formau limesul transalutan.

Fibulele ornitomorfe au o istorie destul de veche, fiind datate încă din prima epocă a fierului. Au fost întâlnite atât la triburile celte cât şi la populaţiile peninsulei italice, dintre care etruscii se remarcă prin calitatea pieselor de acest fel. În Imperiul Roman erau destul de des folosite începând cu sec. I d. Chr. Se întâlneau diferite variante, păsările redate având aripile pliate sau întinse. Majoritatea erau din bronz decorate doar cu incizii. O dată cu dezvoltarea culturii popoarelor germanice începând cu sec. IV, fibulele ornitomorfe cunosc o dezvoltare remarcabilă. S-au descoperit exemplare aparţinând vizigoţilor, ostrogoţilor şi francilor. Ele sunt din metale preţioase şi sunt bogat ornamentate cu pietre semipreţioase. Ultimele din acest tip au fost întâlnite în Europa nordică la populaţiile culturii Vendel dar şi la vikingi pe parcursul sec. VIII – XI.

EXPONATUL  LUNII
septembrie

ARHIVA