MUZEUL JUDETEAN TELEORMAN
MUZEUL JUDETEAN TELEORMAN
Putineiul

 

Această piesă face parte din patrimoniul etnografic al Muzeului Județean Teleorman, colecția de obiecte din lemn și provine din satul Valea Părului, comuna Mârzănești a județului nostru. Datează din al doilea sfert al secolului XX și a intrat în patrimoniul muzeului nostru în anul 2014, ca urmare a unei donații.

Putineiul face parte din categoria obiectelor din lemn folosite în uzul gospodăresc pentru a obține untul. Putineiul seamănă cu un butoiaș înalt cam de 70-75 cm, are formă tronconică, mai lată la bază, fără decor. Unele piese au un capac, tot din lemn. Bătătorul de unt este format dintr-un disc cu orificii și o tijă. Nu exista gospodărie în trecut, în care se creșteau animale, care să nu dețină un astfel de obiect, alături de găleata sau hârdăul de lemn, oalele de pământ în care se punea laptele la închegat, lingura, cuțitoaia, lopățica, sidila, unelte folosite pentru prelucrarea laptelui. Așezările rurale din județul Teleorman au avut un caracter agro-pastoral, datorită ponderii creșterii animalelor în cadrul economiei tradiționale.

În gospodăria teleormăneană altădată untul se prepara în mod tradițional, adică prin baterea laptelui prins. Se obține ceea ce este numit „unt țărănesc”, adică un unt cu conținut ridicat de apă, cu gust ușor acrișor și cu o durată de conservare redusă. Baterea trebuie să se facă ritmic și uniform, cu o cadență foarte mare, de circa 100 de bătăi pe minut. Dat fiind că durata procesului de separare a untului este de circa 20-30 de minute, baterea laptelui cere un efort susținut, care se termină doar atunci când la suprafață încep să apară aglomerări de unt de diferite dimensiuni. Aceste aglomerări pot varia ca dimensiune de la cea a unui bob de orez, până la cea a unei măsline sau chiar a unei nuci. Untul este cules cu o lingură de lemn și adunat într-un vas smălțuit. Uneori este frământat cu lingura ca să se elimine excesul de lichid. Alteori este pus cu lingura pe un capac de lemn. Se obține „untul țărănesc” cu un conținut de apă de 30-40% și mai puține grăsimi decât untul standard, dar cu un gust deosebit de bun. Din cauza apei are o durată de conservare mai redusă și de aceea trebuie păstrat doar la rece și consumat cât mai repede.

Alimente precum laptele, smântâna, brânza, untul, urda, mămăliga erau obișnuite în gospodăria țărănească teleormăneană de altădată și cine le-a cunoscut gustul, nu-l mai poate uita!

 

 

 

 

EXPONATUL  LUNII
februarie

ARHIVA