MUZEUL JUDETEAN TELEORMAN
MUZEUL JUDETEAN TELEORMAN
Vasul antropomorf de la Vitanesti

Ciclul expoziţional intitulat Exponatul Lunii , iniţiat în 2008 de Muzeul Judeţean Teleorman,va fi continuat şi în acest an începând cu luna februarie, când va fi supus atenţiei vizitatorilor un vas antropomorf eneolitic descoperit pe şantierul arheologic de la Vităneşti, punctul „Măgurice”, în campania de săpături din anul 2008.

Vasul antropomorf este lucrat dintr-o pastă fină, cu nisip de granulaţie mică folosit ca degresant. Are o înălţime de 13 cm, un diametru maxim de 11 cm, în timp ce diametrul la gură, identic cu cel de la bază, este de 4,2 cm. Vasul are o formă bitronconică cu umărul rotunjit şi gâtul înalt, tronconic şi baza uşor concavă. Buza vasului este puţin deteriorată din vechime. În zona diametrului maxim al corpului vasului sunt modelate două braţe, îndoite de la cot şi ridicate vertical, în aşa-numită poziţie a orantei. Partea superioară a braţului drept şi în zona cotului sunt rupte din vechime. Palma braţului stâng a fost modelată doar cu trei degete. Sub buză, în zona gâtului, vasul are aplicată o faţă umană formată dintr-o bandă îngustă de lut, care apare ca o ‘mască’, cu muchia mediană ce figurează nasul (deteriorat). Ca un detaliu tehnic, se poate observa, cum faţa a fost aplicată pe vas după realizarea acestuia. Capetele rotunjite ale ‘măştii’, posibil urechile, sunt orientate în faţă.

Astfel de vase, ce au redate, în relief, elementele anatomice ale feţei umane (nasul, gura, urechile) sub buză, au mai fost descoperite la Gumelniţa şi Sultana. Braţele sau mai bine zis palmele acestor piese, se înaltă vertical de pe diametrul maxim al vasului. Vasul de la Vităneşti vine să întărească încă o dată convingerea că repertoriul plasticii antropomorfe este mult mai variat decât au arătat cercetările întreprinse până acum în aşezările culturii Gumelniţa.

Vasele antropomorfe sau cu atribute antropomorfe au apărut în Orientul Apropiat în mileniul VI î.Hr. Ele sunt specifice şi spaţiului est şi sud-est european. Pe teritoriul de astăzi al României primele descoperiri de acest fel datează din neoliticul timpuriu (cultura Starcevo-Criş).

În ceea ce priveşte funcţionalitate lor, arheologii consideră că au fost folosite pentru libaţii sau se păstrau în ele cereale cu destinaţie specială: însămânţat, consum ritual şi sunt reprezentări simbolice ale „Marii Mame”. Utilizarea lor era probabil legată de anumite evenimente ce vizau viaţa întregii comunităţi. Ele pot reflecta o stratificare socială şi o anumită ierarhizare a ceremoniilor, putând aparţine unor persoane cu o importanţă socială sau religioasă în societatea preistorică.

EXPONATUL  LUNII
februarie

ARHIVA